Matera. Un oraș care s-a intors din exil

Post date:

Author:

Category:

Italia, 1935. Un medic din Torino pe nume Carlo Levi e trimis in exil in Aliano, un satuc indepartat din Lucania de atunci, azi Basilicata. Levi pornește la drum -n-are de ales-, cu trenul, spre sud. In Campania, la Eboli, se oprește sa respire ultima farama de aer de secol XX. Mai departe? Nimeni nu merge mai departe de Eboli, noi ne oprim aici, timpul se oprește aici, Pamantul se oprește aici. Bine ați venit in Mezzogiorno!

Peste zece ani, mult timp dupa ce se intorsese din exil, Levi scrie o carte despre experiența lui din acei ani: “Cristo si e fermato a Eboli”. Hristos s-a oprit la Eboli. Da, nici macar Hristos nu ajunsese mai departe, Lucania intreaga era un teritoriu in exil.

Azi, daca vrea sa vina in Basilicata, Hristos poate lua trenul de la Bari, cu Ferrovie Appulo-Lucane, la gara pe stanga. De fapt, Hristos a ajuns deja aici. La Matera, mai exact. O data in 1964, chemat de Pier Paolo Pasolini, care a ales orașul pentru a filma “Evanghelia dupa Matei”. A doua oara in 2004, pentru “Patimile lui Hristos” a lui Mel Gibson.

Dupa Hristos au venit turiștii.

Dar sa-i lasam pe Mel Gibson și pe turiști la o parte deocamdata și sa ne intoarcem la Pasolini ca e mai interesant. Ce cauta Pasolini aici? Oameni cauta. Și stanci.

La Matera le-a gasit pe amandoua, și chiar mai mult. Matera e locul unde oamenii și stancile s-au imblanzit reciproc.

Cand oamenii au imblanzit stancile, le-au invațat sa respire, sa transpire și sa-i apere. Sa le serveasca drept loc de bucurie și de rugaciune. Și, cand stancile au fost destul de cuminți, le-au dat și nume: Sasso Barisano și Sasso Caveoso. Ca rasplata pentru domesticirea pietrelor, in 1993 UNESCO a inclus centrul istoric al Materei in patrimoniul sau. Printre altele, pentru modul unic in care resursele naturale au fost utilizate in construirea unui sistem sofisticat de canalizare și aerisire. Cum ziceam și eu.

Cand stancile au imblanzit oamenii, i-au oprit in loc vreo doua mii de ani. Daca veneai aici in anii ‘30 ca medic, erai asaltat de copii cerandu-ți chinina. Familii intregi traiau in grote impreuna cu animalele lor. Carlo Levi a descris in cartea lui saracia lucie care stapanea in Matera, murdaria, malaria, dar mai ales resemnarea satenilor.  Iar in tablourie lui (da, omul și picta) le-a redat trasaturile fruste, ancestrale, de oameni infrațiți cu stanca. Peste treizeci de ani, Pasolini i-a regasit. A ramas impresionat de figurile pe care le cautase fara succes in Siria, Iordania sau Israel, și i-a folosit ca actori in film.

Am fost la Matera vara asta, pe urmele lor.

Eram curioasa sa vad ce mai regasesc din prietenia intre oameni și pietre. Ce sa va spun, s-au mai racit relațiile. Nu c-ar fi neaparat un lucru rau. Oamenii nu mai traiesc in grote, de fapt majoritatea grotelor sunt domesticite bine de tot și transformate in hoteluri de lux sau restaurante. Bisericile rupestre atrag mai mulți turiști decat credincioși. Intr-o casa troglodita amenajata “tradițional” asculți timp de cinci minute o inregistrare care iți explica totul despre cum decurgea viața in peștera. Sec și informativ. Malaria, din fericire, a fost eradicata demult.

Un Carlo Levi al zilelor noastre ar trebui trimis spre insingurare altundeva. Pasolini și-ar continua cautarile de figuri arhetipale in alte zari. Basilicata s-a intors din exil.

STAY CONNECTED

2,507CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

INSTAGRAM

Este melodia lui Taylor Swift „Is It Over Now” despre Harry Styles?

Swift, in varsta de 33 de ani, a renuntat la mult asteptatul ei 1989 (Versiunea lui Taylor) - a patra dintre cele sase reinregistrari...

Top 6 insule din Maldive pentru o vacanta de vis

Alegerea celor mai bune insule din Maldive pentru vacanta ta poate fi o provocare, deoarece tara este formata din peste 1.190 de insule raspandite...