E Joy

Fericire in fiecare zi

O escapada-fulger la Kazbegi

 Kazbegi e un loc unde am vrut sa ajung de cum am vazut poze cu muntele la rasarit. Micaela e o austriaca pe care nu știu daca eu am pescuit-o sau ea m-a pescuit pe mine in Tbilisi ieri. Mehmet e din Azerbaidjan și seamana izbitor cu Enrique Iglesias. Și georgianul… s-a hotarat spontan sa vina cu noi dupa ce s-a uitat cateva minute in ochii Micaelei. Oricum, cred ca faptul ca nu lucreaza zilele astea ajuta la luarea deciziilor de ultim moment.

Bun, cum ajungem la Kazbegi? Pai varianta cea mai ieftina (excluzand autostopul, bineințeles) e cu marshrutka. Cate o marshrutka de Kazbegi pleaca din Tbilisi din ora in ora, dar Micaela vrea neaparat sa ne oprim in nu știu ce sat in drum unde scrie in Lonely Planet ca se ofera excursii de calarie prin padure. Marshrutka insa nu trece pe acolo, nu ne ramane decat sa luam taxi-ul. Sa vedem cum negociem.

Prețurile pe care ni le ofera taximetriștii din stație sunt cam mari, georgianul ne asigura ca gasim și mai bune daca luam un taxi de pe strada, așa ca ieșim intr-o intersecție mai mare sa ne incercam norocul. Dupa cateva incercari se bate palma, taxi-ul pana la Kazbegi cu oprire in sat va fi cam 10 euro de caciula, drumul dureaza cam patru ore.

In satul recomandat de Lonely Planet ne oprim. Luam o casa la intamplare și intrebam de caluți. Hmmm, nu-i aici, e cu trei case mai incolo. Cu trei case mai incolo incercam din nou. Nici aici, sa mergem la capatul satului. La capatul satului au doar doua iepe tinere, nu se preteaza la calarit. Of… Georgianul e bucuros, oricum n-avea chef de calarit, Micaela e suparata, eu și Mehmet neutri. Da, pica partea cu calaritul, mergem direct la Kazbegi.

Drumul e amețitor, mașina plutește pe niște creste de munți, strada n-a facut inca cunoștința cu asfaltul, muntele Kazbek pandește de dupa culmi, la un popas cerem sa oprim. E prea frumos. Suntem suspendați pe marginea unei prapastii, intre undeva și nicaieri, langa niște nori care nu apar pe harta, daca vreți și voi setați GPS-ul pe destinația „Paradis”, dar vedeți sa selectați opțiunea de drum lung și ocolit, ca altfel va duce pe plaja.

Ne e bine. Eu aș mai sta aici, la buza haului, dar taximetristul e imbufnat. Vrea sa ajunga la Kazbegi mai repede, trebuie sa se și intoarca la Tbilisi azi. Pornim din nou. Kazbegi e un sat. Cateva sute de locuitori, trei magazine, doua strazi și un hotel. Magazinul cel mai bine aprovizionat e Google Market, gasești de toate ca pe Google, chiar și vreo trei feluri de biscuiți. Comandam niște kinkhali la o terasa, un fel de colțunași georgieni imenși umpliți cu carne tocata. Apoi ne cazam. La hotel, n-avem chef de cautat vreun homestay, deși am ieși mult mai ieftin, dar macar la hotel putem sa cerem camere pe latura cu vedere la munte. Planuiesc cateva poze maine dimineața la rasarit.

Dintr-o data, georgianul face o scena de gelozie și pleaca val-vartej inapoi spre Tbilisi. Micaela și Mehmet dau din umeri și se duc sa se culce, și eu ies in recunoaștere. Cum ziceam, Kazbegi (de fapt se cheama Stepantsminda) e un sat. Nu prea ai ce vedea la el, decat vacile cum pleaca la pascut in zori, și se zice ca și doua muzee, dar eu le-am gasit inchise. Și munții. E folosit ca baza de catre cei care escaladeaza muntele Kazbek, de catre cei care viziteaza manastirea Gergeti și de catre cei care vor sa practice diferite activitați montane. De exemplu… calaritul! Cred ca o sa se bucure Micaela.

Seara bat la ea la ușa. Știi, se poate face calarie și aici, scria pe panoul centrului de activitați montane. Se-ri-ooooos? Hai sa intrebam. Mehmet, te bagi? Da. Și tu, Paula, vii și tu, nu? Aaaa, da…Pașim pragul centrului, o camaruța inghesuita, pazita de un barbat intre doua varste. Il intrebam de calarie.Ne raspunde intr-o engleza stricata: Da, dar vedeți ca-i scump.Noi: Cat?El: Nu știu, trebuie sa o sun pe doamna care se ocupa. Dar sa știți ca-i scump. Sa o sun?Yes, please.Doamna sosește in cateva minute zambitoare, se prezinta. Noi o intrebam de calarie.Ea: Dar e scump!!?!!?!Tehnicile de vanzare georgiene ne lasa perplecși. Dar nu le lasam sa ne vina de hac. Ne spuneți, va rugam, un preț, totuși?Pai 60 de lari traseul pana la Gergeti, de trei ore, și 80 cel pana la cascada, de patru ore. Un euro e 2,3 lari.Mda, scump, ce-i drept. Dar asta e. Pregatiți trei cai pentru traseul pana la cascada, va rugam. (La Gergeti urcam noi pe jos.) Maine, dupa pranz.

Ieșim. Aproape ca s-a innoptat de-a binelea, cerul e violaceu, satul s-a inchis in case, maine urcam la manastire, mergem calare pana la cascada și eu planuiesc niște poze cu muntele la rasarit.