Ambalajul vinde. Brandul vinde. Publicitatea vinde. Acestea nu sunt secrete de marketing care nu au ajuns inca pana la urechile producatorilor romani de cosmetice, din cauza faptului ca sunt bine pazite. Nici vorba!
Realitatea este ca acestia sunt prinsi intre lipsa fondurilor necesare investitiilor si apasatoarea mostenire comunista care le invaluie brandurile. Si pe deasupra, trebuie sa lupte si cu mentalitatea romaneasca cu privire la produsele autohtone. Desigur, nu putem invinovati consumatorul roman pentru faptul ca nu poate depasi pur si simplu barajul etichetei si ambalajului auster al acestor produse. La final, pierderile sunt de ambele parti.
Inainte de 1989, tratatele de cosmetica contineau la sfarsitul fiecarui capitol o lista cu recomandari de produse dedicate fiecarei sectiuni. Toate produsele existente pe lista, erau, evident, romanesti. Astazi, o asemenea carte nu ar face decat sa produca panica in randul consumatorilor.
In ciuda acestei imagini de suprafata, o scurta sondare a forumurilor mi-a dezvaluit un lucru neasteptat: romancele folosesc si cosmetice romanesti. Sau macar cunosc pe cineva care foloseste.In topul preferintelor sunt cele de la Gerovital (H3, Aslavital si Gerovital Plant) si cele de la Elmiplant. Spre surprinderea mea, clasicul lapte Doina si-a pastrat o parte din fani. Spun spre surprinderea mea pentru ca, desi am folosit intens acest produs in urma cu multi ani, nu l-am mai zarit in magazine de multa vreme. Insa in cautarile mele pe internet am observat ca, nu numai ca se comercializeaza, dar si-au diversificat si gama.
In tot acest timp, producatorii se plang de lipsa fondurilor, de dezinteresul consumatorilor sau de neputinta de a intra pe pietele externe. Nici la nivelul pietei interne lucrurile nu sunt mai roz. Sistemului de distributie deficitar i se adauga si puterea scazuta de cumparare a publicitatii. In realitate, adevarul este undeva la mijloc.
Discutiile de pe forumuri arata ca romancele nu refuza utilizarea cosmeticelor autohtone, in ciuda ambalajului auster, insa pe de alta parte, acestea sunt slab reprezentate pe piata.In hipermarketuri poti gasi cu putin noroc produsele Gerovital si/ sau Elmiplant. In schimb, de celelalte marci nu se aude mai nimic. Mai multe sanse ai avea sa le gasesti in magazinele naturiste, insa chiar si aici, produsele stau inghesuite pe rafturi, intre alte ambalaje asemanatoare. Daca nu stii sigur ce doresti sa achizitionezi, este posibil sa concluzionezi ca e o misiune imposibila, chiar inainte de-a incepe.
Mai exista un aspect al problemei, pe care il gasesc cel putin ciudat, daca nu chiar agasant. Piata romaneasca, una tanara inca, este imbogatita periodic cu noi si noi publicatii destinate publicului feminin, menite sa ne puna la curent cu ultimele noutati din moda, cosmetica, psihologie, social, evenimente culturale si in general, cam tot ceea ce poate interesa o femeie moderna. Problema, din punctul meu de vedere, este ca acestea au preluat in mare formatul international, fara a incerca o personalizare a revistei, conform publicului caruia i se adreseaza. Si uite asa, ni se desfasoara in fata ochilor, pe pagini intregi, haine la preturi prohibite majoritatii (De ce sa ne ascundem dupa deget? Oricat de mult am castiga, multe dintre noi gasesc gestul de a plati pe o bluza echivalentul salariului pe jumatate de luna, cel putin irational).
Acelasi model se aplica si la cosmetice. Desigur, aici ne place sa mai cadem in pacat pentru o cutiuta cu „minuni”. Nu sunt impotriva acestor produse, mai mult decat atat, sunt convinsa de calitatea lor, insa pe cealalata parte, cred ca multe dintre produsele romanesti ar putea sta fara probleme pe acelasi raft cu produse straine din aceeasi categorie.
Vesti bune pe frontul de est
Chiar daca competitia este acerba, producatorii de cosmetice romanesti sunt cei mai aproape de nevoile romancelor. Unul dintre atuurile lor este pretul mai mic al produselor si grija declarata de a mentine un raport constant intre pret si calitate.
Desigur ca bugetele de promovare sunt mici si expunerea pe piata este deficitara, insa lucrurile incep sa se schimbe, si odata cu ele, si unele ambalaje sau obiceiuri de cumparare. Un exemplu in acest sens este noua gama Gerovital Evolution, care promite minuni ambalate in „hainute” frumoase, la preturi acceptabile, sau gama Bio de la Elmiplant care s-a aliniat tendintelor internationale si a renuntat la folosirea parabenilor in compozitia produselor.
Avantajele nu se opresc aici. Mai exista unul, amplificat poate si de invazia produselor din afara si de isteria media in privinta E-urilor si aditivilor nocivi. Exista, la un anumit nivel, increderea consumatorilor in faptul ca multe produse romanesti nu au fost inca pervertite, iar eficienta lor testata in trecut din lipsa de alternative, exista si astazi – si inca la preturi accesibile.La o privire generala, lucurile par sa stea asa: chiar daca vantul sufla din prova pentru producatorii autohtoni, acestia se incapataneaza sa mearga inainte. Insa o miscare inteligenta a „capitanilor” ar fi sa se adapteze directiei vantului.
Ambalaje mai atragatoare, mentinerea calitatii, inovatia, prezenta pe piata, adaptarea la specificul consumatorului roman, fara a purta insa ochelari de cal in ceea ce priveste tendintele generale, ar trebui sa fie o preocupare constanta pentru producatori.
In ceea ce priveste consumatorul…nimeni nu vrea sa foloseasca produse proaste doar pentru ca sunt romanesti. Insa, in aceeasi masura, nu trebuie sa presupunem ca niste produse sunt de slaba calitate doar pentru ca sunt romanesti. Haideti sa fim frumoase…intr-un mod inteligent!
Tu ce parere ai despre produsele romanesti?
