Daca m-ar supune cineva la un test spontan ce are obligativitatea de a raspunde la intrebarea „Ce iti place in mod deosebit la viata ta?”, as raspunde veritabil: momentele in care primesc musafiri, acasa, in timp ce le pregatesc ceva de mancare si ii ademenesc cu un vin aromat.
Pentru ca au intuit bucuria mea nevinovata, o parte dintre prietenii mei mi-au facut aseara o vizita presarata cu discutii politice, sociale, mondene si cu, desigur, dezbateri picante despre sex si sexualitate.
Cand a fost vorba despre clisee politice ne-am mai inteles cumva, desi fiecare parere parca trecea de la o privire la alta cu aceeasi nebunie cu care treceau, pe campul de lupta, sagetile din Lord of The Rings.
Cand am inceput sa ne dam cu presupusul sau sa impartasim din experiente proprii in ceea ce priveste sexul si principiile sexuale ce ne coordoneaza viata… sa te tii! Nu ne-am mai inteles decat la sfarsit, cand ne-am zambit unii altora, aproband tacit sentimentul „cat de frumos este sa fim diferiti, interesant de altfel”.
Intrebarea despicata, cu minutiozitatea cu care maltratam pestele din farfurie, este de-o simplitate aparenta iesita din comun, iar raspunsul – pe cat de primar, pe atat de complicat.
Toata lumea stie, la nivel teoretic, dar si practic, ca sexul este primordial, ca lucrurile incep si se termina la compatibilitatea sexuala dintre frumoasa de “ea” si simpaticul de „el”. Doar ca oamenilor nu le place sa pastreze viata la o simpla ecuatie…
Cele mai multe femei striga raspicat “daca sex nu e, nimic nu e”, dar tot ele se complica in relatii unde bate vant de seceta sexuala, numai pentru a isi implini emotiile din suflet. De cele mai multe ori gasesc ele o cale catre o intelegere sexuala, cu sau fara compromisuri.
Femeile muta muntii din loc pentru a ajunge la inima unui barbat, parcurg etape ale cunoasterii, ale intelegerii si cum necum inventeaza ele o chimie fizica pe care reusesc, ca printr-o magie, sa o si conserve in sticlute mici ani la rand. Din pacate, deseori aceasta este doar o forma de a se pacali pe ele insele pana in ziua in care rolul lor se consuma singur.
La polul opus, cei mai multi barbati se implica in relatii la un nivel mai profund doar daca sexul functioneaza; cu celelalte aspecte, cum ar fi increderea sau fiorii iubirii, avand rabdare si indulgenta. Am auzit multi barbati batandu-si cu pumnul in piept: „Mai intai sa vedem daca ne intelegem la pat, apoi…”
Ceea ce nu inseamna ca nu exista barbati care nu sunt fascinati inainte de toate de caractere sau zambete si abia apoi de giumbuslucuri sexuale.
Ne despartim pentru ca nu ne potrivim la pat, dar cand potrivirea nu vine de la sine, ne straduim sa o gasim mai ales daca suntem atrasi de discutiile cu celalalt.
„Ce ma face pe mine fericit, poate pe tine te nefericeste”, am auzit constant de-a lungul adolescentei.
Dar, daca as fi nevoita sa si concluzionez, m-as opri la perspectiva unui tata carismatic, cum numai un artist poate fi:
“Relatiile sunt ca niste case pe care le construiesti mai usor sau mai greu – fiecare perete reprezinta iubirea, increderea, afinitatile comune, asemanarile, respect, fidelitate, stabilitate. Stalpul din mijloc este sexul.
Daca mai cade cate un perete, e posibil sa il reconstruieste. Cat despre stalpul din mijloc, daca el se prabuseste, odata cu el cad si peretii”.
